It is hard to pinpoint
when I missed my footing
and could no longer walk apart from you.
Perhaps it began with a fern unfurling
from clenched fist into kiss,
asking and answering its own question.
But I fancy our season to be that of hedges,
ripening between start of new school years
and the first bare branches.
Every autumn the litter deepens
and we kick through, sweep clear:
our rustling path reset by what's been learnt.
Held in the circle of your smile, always
I'm catching up, cupping
my ear for echo of our courting song,
or – like a waterfall –
the resonance of your laughter, tumbling
just a hand's reach away.
viii.2012
ÎN CĂDERE
E
greu să iau decizii
când
mi-am pierdut echilibrul
și
nu mai pot să mă îndepărtez de tine.
Poate
că a început cu o ferigă care crește
de
la pumn încleștat la sărut,
punând
întrebări și dând răspunsuri la propriile întrebări.
Dar
îmi imaginez că anotimpul nostru este cel al gardurilor vii,
ajunse
la maturitate între începutul unui nou an de școală
și
primele ramuri rămase fără frunze.
Cu
fiecare toamnă sunt tot mai multe rămășițe
și
le lovim cu piciorul, îndepărtându-le din cale:
cărarea noastră ce foșnește, reînnoită prin ceea ce am
învățat.
Captiv
în cercul zâmbetului tău, încerc
mereu
să nu rămân în urmă, cu palma făcută pâlnie
la
ureche, ca să aud ecoul cântecului nostru de început,
sau
- ca o cascadă -
rezonanța
hohotului tău de râs, ce se rostogolește
la
doar un pas de mine.
Romanian translation courtesy Elena Nestor
